Muritorul

Muritorul

Mergi, muritorule pe cărarea vieţii,

Călătoreşte, muritorule pe pământ

Ca mai apoi să ajungi de unde ai pornit.

Observă, muritorule ce suntem noi oamenii,

Statui de gheaţă care se mişcă şi … trăiesc.

Fereşte-te, muritorule de răutăţi, căci ele nu se vor feri de tine.

Nu te încrede în Diavol, căci este calea pierzaniei.

Spune-mi tu, muritorule înainte să mori

Unde ai ajuns? Ce ai greşit? Ţi-ai găsit destinaţia?

Am mers, cititorule pe cărarea vieţii,

Am călătorit, cititorule pe pământ

Şi am ajuns mai apoi de unde am pornit.

Am observat, cititorule ce suntem noi oamenii,

Statui de gheaţă care mişcă şi … trăiesc.

M-am ferit, cititorule de răutăţi, căci ele nu s-au ferit de mine.

Nu m-am încrezut în Diavol, căci este calea pierzaniei.

Să-ţi spun, cititorule înainte de a muri

Unde am ajuns, ce am greşit şi care mi-a fost destinaţia.

M-am născut cu trup muritor şi suflet nemuritor.

Trupul muritor mi-a crescut de-a lungul anilor,

Ca mai apoi să aflu că sufletul nemuritor rămâne neschimbat.

Anii nu-l maturizează, timpul nu-l îmbătrâneşte,

Doar că viaţa îl distruge încetul, cu încetul

Ca şi apa care macină treptat piatra.

Am pornit o călătorie nepregătit, armat doar cu simţuri.

M-am lovit de durere, suferinţă, boală,

Din ochi mi-au curs mii de lacrimi …

Am crezut în Dumnezeu, trupul îmi era dedicat lui,

Sufletul era a lui, gîndul îmi era unul cu al lui.

Am crezut în speranţă şi iubire,

Dar nici una dintre ele nu a compensat suferinţa.

Mi-am întors faţa de la Dumnezeu,

Nu am crezut în nimic, decât în singurul lucru cert, Moartea.

Am călătorit pe lume, pribeag ca toate sufletele.

Şi am ajuns la capăt, la capătul vieţii.

Nu există nici un drum, nici o destinaţie …

Am greşit când m-am încrezut în spusele Domnului,

Am greşit când am crezut în speranţe şi în bine.

Singura învăţătură a fost că noi, oamenii

Suntem nişte marionete în mâna “tatălui nostru”,

Ne luptăm pentru dragoste, pace şi bine,

Când, de fapt ele nu există decât în imaginaţiua noastră bolnavă.

Suntem viermi ce se zbat în mocirla vieţii,

Suntem ce am fost înainte să ne naştem:

Nimic!